Drive test – SANDERO, croi pentru familii tinere

Pe fondul unei dezumflari din ce in ce mai vizibile a entuziasmului pietei romanesti pentru celebrul Logan, Dacia a scos din joben Sandero. O masina construita prima oara in America de Sud sub numele Renault Sandero, dar la realizarea careia au participat mai multi ingineri romani. Cat de buna este aceasta masina? Am aflat ceea ce ne interesa prin cea mai directa metoda, la DRIVE TEST !

EXTERIOR

Inainte de orice altceva, am remarcat aspectul exterior incantator. Sandero este o masina desenata superb, care arata in realitate mult mai bine decat in poze sau la TV. Este una din putinele masini care arata mai bine din spate, decat din fata. Imbinarea de linii curbe cu muchii clar conturate dau senzatia unei soliditati structurale deosebite.

Din fata masina iti sopteste cu un zambet complice in coltul gurii – „mda, este adevarat, sunt ruda cu Clio III”. Blocurile optice sunt frumos desenate, insa personal nu inteleg ratiunea pentru care grupul Renault a facut aceasta alegere pentru blocuri optice mari, cu pleoapa (gen Clio III).

E o moda invechita prematur. Acest emitator de lumina se vede noaptea intr-o cu totul alta forma decat ziua, pierzandu-si identitatea. Daca partea superioara a blocurilor optice ar fi fost ascunsa sub caroserie pana la acoperirea completa a pleoapei, vederea fata ar fi devenit mult mai personala, chiar mai agresiva.

Privita din lateral Sandero este banala, insa pastraza suficiente trasaturi care ii plaseaza aceasta banalitate in anul de design 2008. Spun asta gandindu-ma la desenul muchiei laterale serpuite, care pleaca de pe aripa fata, strabate ambele portiere si se opreste pe aripa spate. Din lateral, Sandero sopteste din nou – „sigur ca da, am si o verisoara numita Tiida”.

Din spate insa, Sandero nu se mai poate juca cu soaptele, intrucat are un design personal, in masura in care un reprezentant al pseudo-clasei „hatch de 4 metri” poate fi suficient de personal. Vazuta din spate, Sandero este una din cele mai frumoase hatchback-uri care circula pe strazile romanesti. Bineinteles, acest lucru poate fi apreciat de cineva care agreeaza acest tip de caroserie. Strict sub acest aspect, Sandero imi place mai mult decat fratiorii francezi 207 sau Clio III.

INTERIOR

Studiul interiorului incepe inevitabil cu locul soferului. Personal fiind un adept al pozitiei inalte la volan, am fost placut impresionat sub acest aspect. Incepand insa din acest punct, am inceput sa traiesc sentimente oarecum contradictorii…

1. Plusuri

– Confortul scaunelor fata este foarte bun. Scaunele sunt suficient de ergonomice si au o manevrabilitate excelenta, cu o cursa suficient de lunga fata-spate, locul din spate pastrandu-si tot timpul functionalitatea. La acest capitol, Sandero este categoric peste noua Fabia, diferenta fiind atat de mare, incat ai senzatia ca sunt masini de clase diferite.

– Bordul este frumos desenat, fiind tentat sa plasez simplitatea sa la partile bune ale masinii, nicidecum la cele rele. Aprecierea celebrului Jeremy Clarkson cum ca „Logan este masina si atat”, se potriveste perfect si la Sandero.

– Locurile din fata ofera senzatia de spatiu la genunchi (spre diferenta de Logan), datorita redesenarii ingenioase. Mai exact, datorita preluarii liniei bordului Clio. Torpedoul se deschide in continuare peste genunchi (ca la Logan), dar acest aspect poate deveni un pretext extrem de convenabil, in situatia in care pe locul din dreapta se afla… un top model.

– Locurile spate sunt mai mici ca la Logan, insa spatiul ofera un confort comparabil cu galonatele Grande Punto, noul Corsa, Clio III sau 207.

– Portbagajul este mare si finisat suficient de ingrijit ca sa poti transporta in conditii decente si fara risc un brac german sau un pointer. Este ceva mai greu sa urci patrupedul in portbagaj din cauza pragului inalt de la marginea de jos, insa odata urcat cainele se poate declara multumit. Oricum, trebuie precizat ca pragul portbagajului reprezinta in sine o abordare destul de rudimentara pentru buna inchidere a hayonului.

2. Minusuri

– Absenta comenzilor audio pe volan chiar si la versiunile superioare nu este normala pentru aceasta clasa auto. Este o echipare ce poate fi inclusa la securitatea activa alaturi de ABS.

– Linia audio neintegrata in bord. Aceasta „scapare” suna a invitatie pentru micii gainari care fura scule audio din masini Daca uiti fata radio-CD-MP3-playerului montata, cred ca este suficient ca sa ramai si fara geamul lateral. Noroc ca acest tip de infractiuni au devenit tot mai rare de cand cu integrarea liniilor audio in bordul masinilor.

– Pozitionarea incomoda a butoanelor de la geamurile electrice in bord si pozitionarea imposibila a butoanelor pentru geamurile spate. Primele pastreaza pozitia centrala in bord ca la Logan. Exista loc si pentru pozitionarea pe manerul usii, insa din otive care imi scapa acel loc a fost astupat cu dop de plastic si a fost preferata plasarea in bord. Butoanele geamurilor spate sunt pozitionate intre scaune, foarte in spate. Aceasta alegere a fost probabil facuta astfel incat toti ocupantii habitaclului sa poata manevra geamurile din spate folosind aceeasi pereche de butoane. Mi se pare o economie meschina. Oare cu cat s-ar fi scumpit Sandero daca i s-ar fi implementat sistemul de actionare geamuri la Clio? Sunt tentat sa cred ca raportul functionalitate/cost ar fi justificat aceasta echipare.

– Lipsa (fie si ca optional a) climatizarii automate. Chiar daca, pentru cineva care nu s-a bucurat vreodata de aceasta echipare pe masina proprie, poate parea un moft, lucrurile nu stau chiar asa. Climatizarea automata are marele avantaj da a-si schimba singura parametrii de racire. Este un avantaj la drum lung, de-a lungul caruia alterneaza zonele puternic insorite cu cele mai racoroase. Marele mancator de combustibil numit Aer Conditionat, devine mai putin lacom.

LA DRUM

Haideti sa pornim motorul. Evident, pentru parcul de presa au fost pregatite doar motorizarile pe benzina de 1,6 litri 8 valve. Cealalta optiune, benzinarul de 1,4 litri, cred ca are doar rol de marketing, acela de a da posibilitatea unui client de a-si procura Sandero la un pret mai mic. Veti vedea ceva mai tarziu de ce fac aceasta apreciere.

Odata pornit motorul devine imediat clar ca Sandero este hatch-ul de 4 metri cu cel mai zgomotos interior. Pornirea motorului accentueaza trasaturile de „cheap car” (masina ieftina). In plus, trepidatia schimbatorului de viteze este atat de vizibila incat identificam un nou loc in care Dacia a obtinut scadere de costuri.

Sandero benzina 1,6 litri 8 valve nu este un sportiv. Chiar daca motorul are anumite capabilitati (90 de cai, nu-s chiar de colea…), transmisia ii plafoneaza orice urma de nervozitate. Indiferent de treapta de viteza in care te afli, daca incerci sa demarezi, ai senzatia ca ar fi trebuit sa retrogradezi treapta de viteza. Ok, o retrogradezi. Motorul urla mai tare, dar asteptata impingere din spatarul scaunului nu apare. Privind din acest unghi, nu inteleg care ar fi sensul motorizarii de 1,4 litri si 75 CP. Asa cum spuneam mai devreme, cred ca este doar marketing si atat.

Trecand peste momentul demarajului, la o viteza de croaziera de 90 km/h, Sandero nu va ofera doar cel mai bun consum al sau, ci si senzatia excelenta de „masina legata bine”, fiind rigida si stabila. Putati trai aceasta senzatie pe un drum liber, care sa va permita o mica joaca stanga-dreapta pe drum. O miscare similara celei de incalzire a pneurilor din Formula 1, dar de amplitudine mult mai mica, suficient cat sa simtiti ca masina sta bine lipita de drum.

Am simulat cateva situatii de urgenta si am franat brusc. ABS-ul asistat de EBV lucreaza discret, pedala neavand vibratii puternice asa cum se intampla pe versiunile mai vechi construite de Bosch. ABS lucreaza cu o eficienta comparabila (nu am facut masuratori exacte) cu a celorlalte modele din aceeasi clasa dimensionala, indiferent de pret.

CONCLUZII

Sandero este o masina foarte bine echilibrata, foarte bine legata, peste asteptarile pe care ti le ofera pretul sau. Diferenta de pret fata de restul hatch-urilor de 4 metri se justifica prin interiorul spartan si lipsa unor echipari trendy. Sa iti iei o asemenea masina cu 9000 de euro (toate taxele incluse) este o afacere buna, doar daca scopul tau este sa te misti si nu acela de a ii face invidiosi pe vecini.

Sandero este categoric peste ceea ce ofera Skoda in aceasta clasa, cu noua Fabia. Nu putem vorbi despre fiabilitate in acest moment, ci abia peste 9 luni – 1 an. Cel putin in aparenta, cred ca Sandero a reusit sa castige inevitabilul comparativ cu noua Fabia, fiind pentru prima oara cand un model Dacia se afla plasat in aceeasi clasa cu un model Skoda. Acest lucru reprezinta un pas mare inainte, pastrand (pana la proba contrarie) respectul cuvenit pentru fiabilitatea modelelor ceho-germane.

Sandero este o alegere corecta pentru o familie tanara care doreste sa isi cumpere o masina noua, fie pentru cotidianul urban, fie pentru concediu. Insa – in acelasi timp – Sandero ofera prea putin fata de asteptarile grandomaniei romanesti clasice, care va prefera probabil un SH „full options” alergat 100.000 km, indiferent de marca, dar care sa aibe neaparat bordul plin de comenzi.

Din aceasta cauza, ma astept ca pragmatismul vesticilor sa identifice mai usor avantajele Sandero decat o vor face esticii de varsta medie dominati de anumite reflexe de supradimensionare si tendinte de echipare superflua a masinii pe care o detin in fata blocului. Deoarece traim in hatch-Europa, cred ca Sandero va merge bine la export, mai bine decat Logan Sedan, insa fara sa egaleze succesul MCV.

De asemenea, sunt tentat sa cred ca simplitatea este un atu pentru Sandero chiar si pentru piata romaneasca, insa doar pentru tinerii cu venituri sigure (cei eligibili pentru acordarea unui credit), care apreciaza raportul excelent calitate-pret, fara a fi virusati de visul grandorii. Doar nemuritorul TIMP stie care este adevarul despre noua Dacie. Cu siguranta, la un moment dat, ni-l va impartasi tuturor…