Totul a inceput in anii ’90 cu niste cozi lungi la care oamenii se asezau tinand in brate (la propriu) sacose de bani. Dupa 20 de ani cozile au disparut si – incet, incet – Romania si-a dezvoltat nu numai sistemul electronic de plati, ci si mentalitatea, fiind deja cristalizata o anumita cultura auto. Oamenii au pareri, oamenii compara, oamenii aleg masinile altfel decat dupa „masina vecinului”.
Clientii au luat-o inaintea comerciantilor. In timp ce vanzatorul a ramas fidel iluziei paguboase ca „daca bagi 10 lei pe TV, vei scoate sigur 100”, clientii au devenit mai analitici decat se asteapta omul din showroom. A nu se intelege de aici ca toti cei care isi cumpara masini sunt niste somitati tehnice, ci doar ca fiecare client viziteaza in medie 3 marci auto, inainte sa cumpere o masina (statistica empirica, bazata pe comunicarea sporadica cu audienta).
„Cultura auto” nu mai este doar un deziderat cu denumire pretioasa, ci o realitate intrata deja in ecuatia complexa a vietii auto. Cine mai crede ca oferta de pret este singura care vinde, greseste. Oamenii au inceput sa cumpere mai multa „masina” si mai putin „pret”. Majoritatea clientilor isi stabilesc preliminar un buget, dupa care deruleaza o activitate de analiza a pietei mult mai minutioasa decat isi poate imagina vanzatorul.
Chiar daca este bruiat puternic de nenumarate scriituri laudative contra cost (adica publicitare, dar fara semnul distinctiv „P”), mesajul presei auto serioase reuseste sa ajunga la public. Cultura auto – aceasta este cel mai important castig in noua piata auto a unei Romanii cu clientela noua si vanzatori vechi.
Se vor adapta şi vânzătorii la cerinţele clienţilor. Încă de acum doi-trei ani clienţii întrebau despre costurile reviziilor, asigurări, calitatea servisării, nu se mai concentrau pe momentul achiziţiei. Dealerii şi importatorii care vor să supravieţuiască şi să se dezvolte ascultă de ce le transmit clienţii. Programele de urmărire şi creştere a satisfacţiei clienţilor au devenit un lucru de la sine înţeles în industria auto de la noi.
Problema cea mai mare e că dealerii şi importatorii rareori sunt măcar cu un pas înaintea clienţilor. Proactivitatea nu este norma, ci reactivitatea. Cei mai mulţi nu caută să afle ce probleme au, speră că totul e în regulă şi ţin capul la cutie. Când vine câte un client şi le face scandal încearcă să dea vina pe orice altceva decât pe propria incompetenţă şi fac orice pentru a nu-şi asuma vina.
În perioada asta de criză au plecat foarte mulţi oameni din industria auto. Problema e că printre primii care au plecat au fost şi unii dintre cei mai buni. Au rămas cei consideraţi de neînlocuit şi cei „invizibili”, adică cei care nu au ieşit niciodată în evidenţă.
„Oameni de neinlocuit” – fac parte dintre cei care cred ca oamenii nu pot fi inlocuiti, ci doar schimbati. Este un subiect bun, mai ales pentru domeniul auto.