Cele doua asociatii de presa auto din Romania, APAR si UZEAR, se cearta de ani de zile pe marginea dreptului de a organiza competitia „Masina Anului”. Fara a fi o surpriza pentru nimeni, in aceste zile se consuma un nou episod al telenovelei.
In ultimele zile, ambele parti au emis comunicate de presa in care sustin ca ar detine drepturi exclusive de folosinta pentru marca „Masina Anului”. Ciudat este faptul ca in ultimele 12 luni, niciuna din asociatii nu a transmis redactiei noastre vreun comunicat cu alt subiect. Prin urmare, suntem tentati sa credem ca singura ratiune de a exista pentru APAR si UZEAR se rezuma la dorinta de a organiza competitia „Masina Anului”.
Aceasta competitie a devenit o demonstratie de incrancenare tipic romaneasca. Fiecare asociatie vrea totul, excluzand varianta intelegerii si a respectului pentru public. Orice urma de intelepciune este absenta cu desavarsire.
Care este miza?
APAR si UZEAR incearca sa convinga piata ca titlul de „Masina Anului” (adica ambele „Masini ale Anului”, caci sunt doua…) asigura vanzari bune pentru modelul castigator.
In realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Ca si in alte situatii similare, retete care functioneaza in Occident, la noi capoteaza. Cauza o reprezinta tocmai scandalul generat de cele doua asociatii, care a condus la aparitia a doua competitii auto cu acelasi nume, si cu credibilitatea impartita la doi. Scandalurile cresc doar ratingurile media, nu si vanzarile auto.
Un exemplu foarte nimerit pentru ilustrarea situatiei este fotbalul. In strainatate, fotbalul este un spectacol agreabil, care umple ochi tribunele. La noi fotbalul inseamna suspiciune si lipsa de fair-play, iar tribunele sunt goale. Oamenii fac rating privind scandalurile, insa niciodata nu le vor cumpara.
APAR si UZEAR spera sa egaleze succesul competitiei „Car of the Year”, inclusiv cota de prestigiu, jucand mima. Cele doua asociatii de presa auto refuza sa inteleaga ca insultele reciproce nu aduc prestigiu, ci il distrug.
Nu voi rata ocazia prilejuita de acest editorial ca sa mai subliniez un detaliu legat de cele doua entitati, care nu au reusit nici pana in ziua de astazi sa adopte un Cod Deontologic pentru breasla pe care pretind ca o deservesc.
Dar, la ce bun un astfel de Cod, in vremuri in care totul este de vanzare?